joi, 24 decembrie 2015

Plata prin Pay Pal in Romania

Romanii nu mai au nevoie de card pentru a plati cu PayPal



  • 8 banci din Romania le ofera clientilor optiunea de a-si alimenta balanta PayPal direct din contul bancar 
  • Serviciul top-up a fost lansat de PayPal si TrustPay, care nu percep taxe pentru utilizarea sa 
Romanii nu mai au nevoie de carduri pentru a putea face cumparaturi cu PayPal; in schimb, ei isi pot alimenta contul PayPal direct din contul pe care il au la banca, prin intermediul unui serviciu recent lansat de PayPal si TrustPay pe piata din Romania. Pentru moment, opt dintre cele mai importante banci din Romania le ofera clientilor lor posibilitatea de a utiliza PayPal Top-Up.
Serviciul PayPal Top-Up le permite romanilor sa transfere cu usurinta bani din contul bancar in cel de PayPal si sa faca plati online. Serviciul este dedicat utilizatorilor PayPal care prefera sa isi foloseasca contul bancar pentru a plati online si care nu vor sa depinda de carduri. Mai mult, posibilitatea de a alimenta contul PayPal direct din cel bancar le permite consumatorilor sa faca achizitii mai rapide si mai sigure.
Pentru a utiliza serviciul top-ul, utilizatorii PayPal nu trebuie decat sa isi acceseze contul si sa transfere suma pe care o doresc (minim 3 euro, maxim 2.000 de euro) din contul bancar in contul bancar al TrustPay. Banii vor fi transferati apoi in contul PayPal al celui care a realizat tranzactia in maxim 4 ore in ziua lucratoare in care s-a realizat tranzactia, in cazul bancilor partenere, si in maxim 1-2 zile lucratoare atunci cand este vorba de alte banci din Romania.  
Am colaborat cu cei mai buni parteneri pentru a lansa acest serviciu pe piata din Romania, o piata dinamica, care continua sa creasca de la an la an si unde consumatorii se orienteaza tot mai mult catre online pentru a achizitiona produsele pe care le doresc.
Partenerii care ne ajuta sa facem mai usoare si mai rapide cumparaturile online pentru utilizatorii nostri din Romania sunt banci recunoscute pe piata romaneasca si anume CEC Bank, Banca Comerciala Romana, Banca Transilvania Romania, UniCredit Țiriac Bank, Raiffeisen Bank, VolksBank, Bank Leumi si Alpha Bank.
Alimentarea conturilor PayPal direct din contul bancar le ofera utilizatorilor romani ai PayPal optiunea de a face plati online sigure pe 193 de piete, utilizand fie cardul, fie contul bancar.
Ganna Yevtushenko, Head of Business Development, PayPal Central & Eastern Europ: Serviciul PayPal Top-Up este gratuit, in conditiile in care PayPal si TrustPay nu percep taxe pentru utilizarea sa. Serviciul a fost dezvoltat si este operat de PayPal impreuna cu TrustPay a.s. - institutie care furnizeaza solutii de plati online si care este licentiata de Banca Nationala a Slovaciei.
Avantajele serviciului top-up
  • 1 Fara riscuri - alimentarea contului PayPal se realizeaza inaintea achizitiilor 
  • 2 Permite controlul cheltuielilor - achizitiile sunt realizate mai putin impulsiv, comparativ cu cele facute cu cardul 
  • 3 Cumparaturi in intreaga lume - acces la mii de magazine de pe intreg mapamondul 
  • 4 Economic - utilizatorului nu i se percep taxe pentru serviciul top-up sau pentru plati 
  • 5 Sigur - nu sunt necesare informatii financiare in momentul realizarii de achizitii online 
In cel de-al treilea trimestru al anului curent, PayPal a inregistrat o crestere cu cinci milioane a numarului de conturi active, ajungand la un total de 137 de milioane de conturi. In acelasi timp, veniturile companiei au crescut cu 20%, la 1,62 miliarde de dolari, in timp ce volumul total al platilor este de 44 miliarde de dolari, in crestere cu 25%. Pe parcursul celui de-al treilea trimestru al anului, PayPal a procesat 729 milioane de tranzactii.

Plata prin Pay Pal

Despre plãtile prin PayPal

Cum se deschide un cont si cum se poate face plata prin PayPal
Ce este PayPal?
Serviciul oferit de PayPal.com functioneaza ca un cont bancar, singura diferenta este ca printr-un cont PayPal totul se realizeaza electronic, din fata calculatorului, prin intermediul unei conexiuni la Internet. Un utilizator care isi deschide un cont Paypal si-l poate incarca cu o anumita valoare, pentru acest lucru folosindu-se de un card bancar compatibil cu platile online. Banii vor fi retrasi automat din contul traditional si mutati in cel electronic.
Este important de stiut ca aceasta operatiune nu presupune nici o extrataxa, transferul banilor fiind in sine o plata online, avand comision 0. Folosirea platilor pe site-uri web din contul PayPal reduc la minimum posibilitatea fraudelor in defavoarea utilizatorului.
Prin Paypal putem:
  • Plati marfa cumparata online
  • Accepta carti de credit
  • Trimite si primi bani in si din toata lumea
  • Pastra secrete informatiile referitoare la cardul nostru
  • Gestiona cheltuielile online
De ce Paypal?
De ce merita sa avem cont Paypal?
PayPal este numarul 1 la tranzactiile online. Serviciul oferit de aceasta companie este adoptat pe scara larga, de peste 8 milioane de utilizatori si comercianti. In plus exista multi comercianti pe Internet care nu sunt de incredere. Daca le dezvalui informatii despre cardul de credit te expui unui risc mare. In schimb, daca folosesti PayPal, ei nu vor afla informatii despre cardul tau bancar. PayPal pastreaza secrete acele informatii. Folosind acest serviciu te asiguri ca informatiile raman secrete si platesti usor, folosind doar adresa de e-mail + parola.
Este PayPal gratuit?
Da, poti sa-ti creezi un cont PayPal gratuit, pentru a trimite bani prietenilor sau familiei. Transferul banilor din contul tau bancar intr-un cont PayPal nu costa nimic. Nu exista taxe nici pentru platile din contul PayPal, dar exista o limita pentru cantitatea de bani care poate fi platita, incasata sau retrasa din contul personal. Pentru mai multe informatii citeste mai jos despre tipurile de conturi
Ce alte avantaje avem la folosirea PayPal?
1) Siguranta - Nu trebuie sa furnizezi datele de pe cardul bancar. Astfel, ai certitudinea ca nimeni nu va afla datele de pe cardul tau in momentul in care faci cumparaturi online!!!

2) Rapiditate - Transferurile din si in contul Paypal se fac instantaneu. Se pot trimite si primi bani din orice parte a lumii .

3) Numar mare de comercianti din toata lumea care accepta plata prin PayPal.

4) Istoric al platilor online.

5) Garantia primirii marfurilor - Daca vanzatorul (de tip magazin online) este unul verificat de PayPal si tu nu primesti marfa, iti poti recupera banii. Cumparatorii sunt protejati daca cumpara marfuri pana la valoarea de 5000 USD pe an.
Cum se creeaza un cont PayPal
Pentru a iti crea un cont PayPal, trebuie parcurse urmatoarele etape:

1. Mergi pe pagina PayPal, https://paypal.com
2. Clic pe SignUp, pentru crearea contului.
3. Selectezi tara (Romania) si limba (limba româna nu este disponibila).
4. Selectezi tipul de cont dorit:
Tipurile de conturi PayPal si functionalitatile acestora sunt urmatoarele:

a. PayPal Personal Account - cu acest tip de cont poti efectua numai plati online oriunde PayPal este acceptat si poti primi bani doar de pe un alt cont PayPal.

b. PayPal Premier Account - cu acest tip de cont poti plati online sau primi bani dintr-un cont PayPal, un cont ori un card bancar. Daca ai un magazin online, puteti folosi optiunea "Shopping cart". Tot cu acest tip de cont poti primi donatii.

c. PayPal Business - acest tip de cont este similar cu Premier ca functiuni, cu diferenta ca te poti înregistra ca organizatie/firma si în felul acesta este permis accesul mai multor utilizatori la cont.
Tu decizi care este tipul de cont care ti se potriveste. Daca doresti sa faci doar plati online, probabil ca optiunea optima este contul PayPal Personal. Pentru un spectru mai larg de operatiuni financiare, preferabil este insa PayPal Premier.
5. Completeaza câmpurile cu datele tale de identificare.
La campul Email address introdu adresa ta de email valida.
La campul Choose a password, respectiv Confirm Password introdu o parola alfanumerica de minim 8 caractere.
Completeaza apoi First Name (Prenume), Last Name (Nume), Adress Line 1 (adresa - poate fi o casuta postala) si, optional, Adress Line 2. Scrie-ti numele asa cum apare pe cardul bancar, ca sa eviti problemele!!!
La City completeaza orasul in care locuiesti, State/Province/Region - judetul si la Postal Code - codul postal al adresei introduse.
Este obligatoriu sa completezi si Phone Number (numar de telefon).
Obs. Daca ai dificultati cu limba engleza, site-ul PayPal poate fi citit si in limba franceza sau spaniola.
6. Acum, introdu datele cardului tau bancar.
Completeaza si CSC, anume codul de securitate de pe spatele cardului, adica ultimele 3 cifre. (Ti se arata o imagine ajutatoare daca pui cursorul mouse-ului peste What is this?).
7. Confirma din contul de email faptul ca într-adevar doresti sa iti faci un cont PayPal (PayPal iti va trimite un email dupa introducerea datelor de identificare personale si ale cardului). Ti se vor mai cere, suplimentar, niste intrebari de control in cazul in care uiti fie parola, fie adresa de email (in limba engleza).
8. Felicitari! Tocmai ti-ai creat un cont PayPal! Astfel, poti face plati simplu si comod, folosind doar datele de logare (email + parola).
Alte intrebari si raspunsuri despre PayPal
1. Pentru ce ne trebuie PAYPAL?
Multe servicii de advertising platesc prin PayPal. Daca te ocupi de web design, programare sau afaceri pe internet, multi vor dori sa-ti plateasca prin PayPal, mai ales strainii.
2. De ce trebuie sa-mi verific contul?
Nu trebuie neaparat, dar multe firme de hosting, magazine online, registeri de domenii accepta plata prin PayPal doar daca ai contul verificat. Şi mai important, doar daca ai contul verificat poti retrage bani din PayPal pe cardul tau bancar.
3. Cum îmi verific contul? Ce înseamna sa ai un cont verificat?
Verificarea contului e un procedeu de securitate. Cum îti verifici contul? Urmeaza pasii:
    a: Foloseste un card bancar care poate face operatiuni online. Contul PayPal trebuie sa fie pe acelasi nume, asa ca nu da nume fictive! Cardul poate fi Visa Electron sau Master Card (dar sunt probleme la retragere), în nici un caz Maestro. De exemplu, cu un card Visa Electron la ING Bank in RON, pot sa retragi pe el valuta din PayPal, banca facand conversia EURO/USD RON la cursul bancii din ziua respectiva.
    b: Trebuie sa ai macar cativa Euro pe card, sau contravaloarea in RON. Vei avea nevoie de minimum 1,5 Euro.
    c: Cand ai deschis contul PayPal si ai mentionat datele cardului bancar, automat s-a trimis la banca cererea de plata a sumei de 1,5 Euro. Acum trebuie sa telefonezi la departamentul carduri de la banca la care ti-ai facut cardul si le ceri celor de-acolo ultimele 4 cifre din numarul tranzactiei de 1,5 Euro (din extrasul de cont din luna în care ai facut tranzactia). Poti obtine aceste cifre la cateva minute sau ore dupa deschiderea contului.
    d: Te loghezi în contul tau de PayPal, si intri pe linkul Status: Get verified sau la Notifications > Add/Edit Credit Card apoi adaugi cele 4 cifre obtinute de la banca terminând astfel procesul de verificare. Aceasta procedura se face o singura data, la deschiderea contului. Cei 1,5 Euro iti raman in contul tau PayPal.
4. Cum retrag banii de pe contul meu PayPal pe cardul bancar?
Te loghezi pe paypal.com, mergi la Withdraw de la My Account, acolo selectezi Withdraw founds to your card, selectezi valuta (fie balanta in EUR, fie cea in USD), apoi scrii suma pe care vrei sa o transferi, alegi cardul, daiConfirm si ti se vor trimite rapid banii in cont (o zi, doua).
5. Care sunt costurile gestionarii unui cont PayPal?
    a. Costul crearii unui cont PayPal: 0.
    b. Costul întretinerii unui cont PayPal: 0.
    c. Comision pentru efectuarea unei plati online: 0 (plateste comision cel care primeste banii, posesorul magazinului online, de pilda).
    d. Comision pentru cazul în care primesti bani (donatii, incasari online etc): 3,9%+0,35 EUR/0,30 USD pentru tranzactii internationale.
    e. Comision pentru retragerea banilor din contul PayPal (transferul acestora catre propriul card bancar): 2 EUR.
Pentru detalii privind comisioanele asociate tranzactiilor prin PayPal, acceseaza pagina PayPal destinata acestora. Comisioanele în dolari sunt un picut mai mici.
6. Ce carduri se pot folosi?
Pot fi folosite atât carduri de credit, cât si carduri de debit. Un card BCR Visa Electron, de pilda, este foarte bun. Pentru detalii, poti apela banca emitenta a cardului tau pentru a verifica daca il poti folosi pentru plati prin PayPal.

7. Cum se efectueaza plata prin PayPal?
Atunci când efectuezi o plata online, PayPal plateste imediat ce ai terminat tranzactia, urmând sa-si recupereze banii ulterior din cardul tau.
8. Daca am cont în lei, pot plati pentru produse care se vând în dolari ori euro?
Da. Daca ai card în lei, vei putea face plati în euro ori dolari fara probleme. Schimbul valutar se face automat de catre banca emitenta a cardului, de obicei fara comision sau cu unul foarte mic.
Exemplu de plata online
Iata cat de simplu poti plati online orice suma (in Euro) apasand butonul-imagine de mai jos! Daca ai lei in contul bancar, se va face automat schimbul valutar la cursul de referinta al zilei.
 
Intai scrie valoarea sumei in rubrica Donation amount, apoi apasa Update total, iar in final logheaza-te la contul PayPal cu adresa de Email si Password (rubricile din dreapta). (Rubricile din stanga sunt destinate celor care nu au inca un cont PayPal.)
Procesarea donatiilor se va face de catre compania PayPal Inc. companie lidera in tranzactiile online si procesare de plati. Vei fi directionat catre un site securizat, iar datele transmise vor fi criptate pentru a preveni orice scurgere de informatii confidentiale.

Tratamentele Vraciului Plante toxice 3

Este un fapt dovedit:dacă plantele foarte apreciate pentru puterea lor vindecătoare în tratamentul a zeci de boli sunt consumate în concentraţii prea mari, acestea au efecte toxice asupra organismului. Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie ne recomandă cum să administrăm aceste plante şi în ce condiţii ele devin toxice.
Pelinul-amăreala care vindecă
Fitoterapeuţii apreciază  că pelinul este cel mai puternic tonic amar din ţara noastră. Efectele benefice ale pelinului asupra organismului se datorează  substanţelor active din compoziţia plantei: minerale (calciu, fier, fosfor), vitamina C (acidul ascorbic), vitamina B6 şi principiile amare- uleiul eteric pe care-l conţine. În industrie, planta este folosită la prepararea vinului, a vermutului şi a lichiorului. Preparatele cu efecte medicinale din pelin: infuzia, pulberea, vinul, lichiorul, siropul, tinctura sunt eficiente într-o varietate de afecţiuni: edeme renale, anorexie, gastrită hipoacidă, hemoroizi, răni care se vindecă foarte greu.
Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă pelinul pentru acţiunea sa complexă asupra căilor gastro-intestinale:” Infuzia de pelin face curăţenie generală pe acest sector, distruge inclusiv viermii intestinali, tratează diabetul şi are calităţi depurative. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată şi o cană de apă clocotită. Zilnic se bea o cană de infuzie. O cură de curăţare a organizmului cu pelin durează şapte zile şi se face de două ori pe an: primăvara şi toamna. 
Mai mult, preparatele din pelin, pe lângă faptul că sunt tonice amare, revitalizante gastrice şi intestinale, acestea stimulează anumite zone de pe creier şi sunt apreciate ca tonice cerebrale. De asemenea, în cazul bolnavilor de ciroză, tratamentul cu pulbere de pelin, administrat sublingual, de trei ori pe zi, timp de 21 de zile, ajută la eliminarea lichidului. În plus, pelinul are efect antibiotic faţă de Stafilococul auriu.
Când planta este folosită în exces
Folosit în exces-  mai mult de 15 g pe zi-, pelinul are efecte negative asupra stării de sănătate: este toxic, stimulează agitaţia, halucinaţiile şi pierderea cunoştinţei. În acelaşi timp, abuzul de băuturi preparate din pelin are efecte dramatice asupra memoriei şi a psihicului, dând tulburari psihice şi pierderea memoriei”, ne spune fitoterapeutul Eugen Giurgiu.
Sunătoarea este un leac modern
Această plantă, cu proprietăţi medicinale de excepţie, a trezit interesul oamenilor de ştiinţă încă din Antichitate. În renumitele biblioteci ale Vaticanului, într-un tratat de specialitate, Claudius Galenus, ultimul medic de seamă al Antichităţii (considerat un precursor al medicinei şi farmacologiei moderne), spunea despre sunătoare că este „o plantă extraordinară, un leac eficient pentru o  mulţime de boli.”
În compoziţia plantei au fost identificaţi 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, substanţe active care atribuie sunătoarei puteri vindecătoare pentru numărul impresionant de boli pe care le tratează. Planta are proprietăţi sedative, antiseptice, cicatrizante, antiinflamatore, vasodilatatoare, remineralizante şi cicatrizante.
Sunătoarea este un antidepresiv recunoscut
Sunătoarea acţionează ca sedativ, antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic şi intestinal, antibiotic, revigorant şi remineralizant. Însă cea mai cunoscută calitate a sunătoarei este aceea de antidepresiv natural.
Mii de tone de sunătoare se transformă anual în medicamente, care ţin în frâu bolile secolului: depresia, hipertensiunea arterială, astmul, obezitatea şi îngrăşarea, cauzate de dezechilibrele emoţionale. Fitoterapeuţii din mai multe ţări apreciază însă, că atât intern, cât şi extern, pojarniţa, aşa cum i se mai spune plantei în popor, demonstrează virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 80 de afecţiuni: de la cele hepatice, gastrice, (inclusiv deranjamente stomacale şi paraziţi intestinali) şi până la bronşite.
Tratamentul cu preparate de sunătoare s-au dovedit salvatoare pentru patru categorii de depresii distincte: depresii reactive, cauzate de evenimente negative din viaţa pacientului, depresii biologice, uneori moştenite, depresii psihiatrice, rezultate prin pierderea contactului cu realitatea şi depresii hibernale, apărute în sezonul rece, când lumina naturală a zilei este redusă în intensitate şi înlocuită cu lumină artificială.
Tratamentul cu pulbere s-a dovedit foarte eficient şi se administrează de patru ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol, la ore fixe: 7, 13, 19 şi 22. Foarte bună este şi tinctura de sunătoare, care se prepară din patru linguriţe de pulbere de plantă uscată, peste care se adaugă 500 ml alcool alimentar de 50 de grade. Ingredientele se lasă la macerat vreme de 12 zile, la loc călduros, apoi se filtrează, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici. Se foloseşte de patru ori pe zi, câte o linguriţă diluată în puţină apă. Tratamentul trebuie urmat o lună.
Dacă nu se respectă recomandările terapeutului
Dacă în tratamentul cu sunătoare bolnavii nu respectă recomandările terapeutului, apar efecte nedorite: nevralgii, dureri de cap, fotosensibilitate. De asemenea, tratamentul cu sunătoare nu se administrează concomitent cu medicamentele de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV. În cazul alergiei la tratamentul cu sunătoare, apar dureri gastrice şi erupţii cutanate.
Sulfina stimulează circulaţia sanguină periferică
Sulfina este recomandată mai ales în tratamentul varicelor. Planta are proprietăţi anticuagulante fiind indicată ca un remediu al hipertensiunii arteriale, care influenţează circulaţia periferică. 
Totodată, sulfina stimulează circulaţia periferică şi previne formarea trombozelor .
Studiile susţinute ale cercetătorilor europeni au scos la iveală că  substanţele active prezente în compoziţia sulfinei : uleiul volatil, substanţele amare, derivaţii flavonici, acidul cumarinic se asociază cu succes în tratamentul unui număr impresionant de afecţiuni: hepatite cronice, ciroză, afecţiuni ale rinichilor şi ale căilor urinare, inclusiv în artită, abcese, gingivite , astm, bronşite şi diferite răni. .
De-a lungul secolelor, faima sulfinei a crescut. Numeroase  cercetări de laborator, realizate îndeosebi în Franţa şi în Elveţia, au dovedit puterile miraculoase ale sulfinei în vindecarea unor afecţiuni frecvente: insuficienţa venoasă (arterită), reumatismul şi afecţiunilor hepatice. 
Planta atât de apreciată şi în mediul urban s-a dovedit un excelent vasodilatator periferic, deoarece măreşte permeabilitatea vasculară.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi 200 ml apă clocotită. Se consumă câte două ceşti pe zi, una dimineaţa şi alta seara, pe stomacul gol.  
Supradozarea provoacă hemoragii
Dacă planta este folosită în exces sau dacă nu este uscată bine la umbră, din cumarină, o substanţă prezentă în compoziţia sulfinei,  se  formează un derivat care scade puterea de cuagulare a plantei. Mai mult, aceeaşi cauză provoacă şi hemoragii.  
Socul, o plantă care prelungeşte tinereţea biologică
Socul este una dintre cele mai puternice plante depurative cunoscute în ţara noastră ! Preparatele din soc (flori, frunze, fructe şi rădăcini) sunt remedii excelente pentru răceli şi laringite, deoarece stimulează transpiraţia. În acelaşi timp, planta este valorificată ca un “vehicol” pentru alte remedii cu efect expectorant sau care poate stimula transpiraţia. Pentru afecţiunile căilor respiratorii, pentru gripă sau pentru răceli bronşice este indicată infuzia din flori de soc. În acest caz se recomandă câte două căni de ceai pe zi. Leacul are proprietăţi antisudorifice şi de fluidizare a secreţiilor bronşice.
Fructele de soc alungă bătrâneţea
Fructele de soc curăţă rinichii, stomacul şi se recomandă mai ales sedentarilor, predispuşi la obezitate. De asemenea, bobiţele de soc au şi efect laxativ, datorită conţinutului de tiroxină şi fructoză din compoziţia lor. Mai mult, preparatele din fructe de soc ajută la vindecarea bolilor degenerative şi au un rol dovedit în prevenirea bolii canceroase şi a tumorilor benigne. Potrivit unor cercetări recente, această terapie prelungeşte tinereaţea biologică. Nu în ultimul rând, extractul acesta din fructe de soc este un concurent redutabil al medicamentelor antivirale.  
“ În curele de slăbire şi în combaterea obezităţii, se recomandă tinctura din fructe de soc, care se asociază cu un regim alimentar din care sunt eliminate carnea, prăjelile, dar şi produsele cu aditivi alimentari, cum sunt zahărul şi margarina. Se administrează câte o linguriţă de tinctură, diluată în puţină apă, de trei ori pe zi. Din rădăcină de soc se poate prepara  un remediu valoros contra ascitei. Acest leac se prepară din rădăcină de soc (o linguriţă) care se fierbe, timp de zece minute, într-o cană cu apă. După ce s-a mai răcit, în acest decoct se adaugă una-două linguriţe de suc de lămâie”, recomandă Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie.
Consumate în exces, fructele provoacă vomă
Fructele de soc se consumă doar fierte foarte bine, la temperaturi de 80 de grade, spun specialiştii. Un consum care depăşeşte 200 g are efecte grave asupra sănătăţii şi provoacă: arsuri gastrice, stări de vomă, indigestii, probleme respiratorii şi se poate ajunge şi la comă. De asemenea, un consum de fructe mai mare de 200 g poate contribui la pierderea unei cantităţi importante de potasiu prin urină. 
Tătăneasa are proprietăţi antitumorale remarcabile
Iarna ne pândeşte cu ninsori şi cu ger, dar şi cu un sac plin de boli. Printre acestea, afecţiunile aparatului respirator şi digestiv, inflamaţiile încheieturilor, artritele şi durerile de oase sunt la ordinea zilei. În astfel de situaţii, preparatele din rădăcină de tătăneasă au efecte terapeutice dovedite. În combinaţie cu pătlagina, cu teiul şi cu nalba, ceaiurile de tătăneasă sunt indicate în afecţiunile respiratorii, în bronşite şi în tuse, deoarece uşurează expectoraţia. Rădăcina plantei conţine ulei eteric, tanin, mucilagii şi substanţe active, printre care alantoina, substanţă cu remarcabile proprietăţi antitumorale. Abcesele dentare şi alte inflamaţii ale gurii se retrag, când se foloseşte un decoct concentrat de tătăneasă, în amestec cu coada-şoricelului şi cu pelin, câte două linguriţe din fiecare plantă la 250 ml de apă. În acest caz, se face gargară cu câte două-trei căni de ceai pe zi.” Cercetătorii europeni atribuie acestei plante şi proprietăţi hemostatice, calmante şi cicatrizante în ulcer gastric, în hemoragii interne şi în pleurezii, precizează fitoterapeutul Eugen Giurgiu. Mai mult, tinctura de tătăneasă are un efect terapeutic mai eficient decât ceaiul în tratarea reumatismului şi înflamaţiilor articulare”.
Decoctul se obţine din două linguriţe de rădăcină la 250 ml de apă rece, fierte timp de  30 de minute. Se recomandă să se bea câte două- trei căni de decoct pe zi, în caz de hemoroizi, de ulcer gastric sau duodenal cu nişă, până la vindecare.  
Tinctura se poate prepara şi în casă : Rădăcina de tătăneasă,   curăţată şi tăiată mărunt, se pune într-o sticlă. Deasupra se toarnă rachiu de secară sau de fructe, cât să acopere planta, iar leacul se lasă să se macereze timp de 14 zile la soare sau lângă o sursă de căldură. Apoi, licoarea se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Se iau câte zece picături de trei ori pe zi, adăugate în 50 ml de apă. Tinctura este eficientă în tulburări ale irigaţiei sangvine, în inflamaţii ale încheieturilor, în artrite şi în dureri de oase.    
Administrată timp îndelungat, planta poate avea efecte dramatice
Când este folosită zilnic, timp îndelungat, specialiştii susţin că planta poate produce leziuni hepatice grave, chiar şi paralizie facială. De aceea, doza zilnică pentru un adult nu trebuie să depăşească 6 grame.

Tratamentele Vraciului Plante toxice 2.

După cum se ştie, unele plante  prezintă principii mai mult sau mai puţin toxice pentru om. Toxicitatea acestor vegetale este dată de o serie de substanţe cu structuri variate, între care alcaloizii şi glicozizii(unii dintre ei) sunt cei mai de temut. Există multe specii de plante toxice cum ar fi brânduşa de toamnă(Colchicum autumnale), Cetina de negi (Juniperus sabina), cucuta (Conium maculatum), măselăriţa(Hyoscyamus niger), etc. Intoxicaţiile provocate de aceste specii se manifestă după natura principiului conţinut, prin simptome ca: greaţă, vărsături, convulsii, aritmii cardiace, halucinaţii, etc. Unele toxine de origine vegetală pot provoca decesul chiar şi în cantităţi mici.
  Alte plante, în aparenţă nu sunt deloc nocive, nici măcar în doze mari. Administrarea preparatelor din aceste specii nu exteriorizează vre-un sindrom toxic. Cu toate acestea, există specii vegetale periculoase pentru om, din pricina existenţei unor compuşi citotoxici, care se acumulează în organism, declanşând sau favorizând apariţia unor boli cu efect întârziat.
  Unele plante sau organe vegetale care conţin asemenea principii, se utilizează încă în tratamentele fitoterapeutice interne, deşi a fost demonstrată toxicitatea lor. Mai jos, prezentăm câteva specii latent toxice, cu precizarea că în aplicaţii externe, aceste plante nu prezintă nici un risc.

PLANTĂ
ORGANUL VEGETAL CU TOXICITATE LATENTĂ
PRECIZĂRI
  Nucul (Juglans regia)
  Pericarpul fructului (coaja verde),fructul tânăr, înainte de maturare (nucile verzi)
  Conţin subsatanţe cancerigene. Dulceaţa şi lichiorul de nuci verzi sunt periculoase pentru sănătate.
  Frunzele sunt lipsite  principii nocive, fiind oficinale.
  Podbalul (Tussilago farfara)
  Florile
  Alcaloizii pirolizidinici din flori şi rădăcini (în frunze aceşti compuşi lipsesc) sunt hepatotoxici şi posibil cariogeni.
  Mărul lupului (Aristolochia clemattis)
  Toată planta
  Acidul aristolochic din plantă este cancerigen.
  Tătăneasa (Simphitum officinale)
  Planta întreagă
  Alcaloizii pirolizidinici din plantă sunt hepatotoxici şi posibil cariogeni.
  Limba mielului (Borago officinalis)
  Planta întreagă
  Alcaloizii pirolizidinici din plantă sunt hepatotoxici şi posibil cariogeni.
  Întreaga plantă, inclusiv sporii
  Conţin antivitamine B şi pterozide cu potenţial cariogenetic.

Tratamentele Vraciului Plante toxice

1. Iedera (Hedera helix)Poate provoaca intoxicatii atat in cazul oamenilor, cat si al animalelor (in special cainilor) atunci cand frunzele acesteia sunt ingerate. Simptomele apar sub forma de dificultate in respiratie, convulsii si varsaturi. Este posibil sa apara si semne de paralizie.

Efectele intoxicatiilor cu aceste plante depind de cantitatea ingerata. Ele pot dura cateva ore si disparea de la sine sau este necesara interventia medicului specialist. In unele cazuri au fost inregistrate simptome ca delirul, iritatii ale pielii sau basici in zona gurii .

2. Aloe vera
Desi Aloe vera este cunoscuta ca o planta cu multiple efecte de vindecare asupra arsurilor, taieturilor sau altor probleme ale pielii, ea poate cauza persoanelor sensibile dermatita de contact. Mai mult, ingerarea sevei acesteia poate provoca o reactie purgativa (laxativa). Cei care au inghitit planta in forma bruta au raportat ameteli severe, diaree, eruptii pe piele si colorarea urinei in rosu (nu de la sange).

Atunci cand folosesti Aloe vera, asigura-te ca indepartezi seva galbena, deoarece aceasta este toxica. Seva galbena se gaseste din abundenta la plantele batrane. De asemenea, inainte sa folosesti gelul din frunzele de Aloe vera, testeaza pe o suprafata mica de piele de pe partea interioara a bratului pentru a verifica reactia pielii.

3. Flamingo (Anthurium andraeanum)Flamingo prezinta frunze ascutite, carnoase si flori cu spadice de culoare rosie, roz sau portocaliu care rezista timp de mai multe luni.

In cazul in care oricare dintre partile acestei plante (flunze, flori, tulpina) sunt ingerate, pot aparea efecte negative imediate asupra gurii si a gatului, provocand iritatii dureroase. Intoxicatia cu Flamingo poate fi recunoscuta dupa simptome precum arsuri in gat, raguseala si disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor).

4. Crizantema (Chrysanthemum)
Crizantemele sunt de doua tipuri, unele care infloresc anual, celelalte bianual. Ele sunt perene si dezvolta flori cu forme, culori si dimensiuni diferite.

Persoanele care intra in mod constant in contact cu tulpina si frunzele de Crizantema, pot suferi dermatita de contact, din cauza unor substante toxice foarte puternice.

5. Clivia (Clivia miniata)
Clivia formeaza un buchet de flori rosii-portocalii prinse pe tije florale inalte si groase. Atunci cand sunt polenizate, florile produc bobite verzi de dimensiunea unor cirese care se inrosesc in cateva saptamani.

Desi contine o cantitate redusa de alcaloizi (substante organice de origine vegetala care provoaca reactii de natura toxica), ingerarea unei cantitati mai mari din aceasta planta poate provoca aparitia unor simptome de intoxicare. Acestea se pot manifesta prin lesin, diaree, paralizie, voma si hipersalivare. Cea mai periculoasa partea a Cliviei sunt radacinile.

6. Hortensia (Hydrangea macrophylla)
Florile Hortensiei pot fi albastre, rosii, roz sau mov, in functie de pH-ul solului. Ingerarea frunzelor si a mugurilor Hortensiei poate provoca varsaturi, dureri abdominale si, in cazuri mai grave, persoana afectata poate intra intr-o stare de letargie. Persoanele sensibile pot dezvolta dermatita de contact in momentul ingrijirii Hortensiei.

7. Cyclamen (Cyclamen persicum)
Cyclamenul este o planta perena de origine mediteraneeana. Aceasta se prezinta sub forma unei tufe cu flori sustinute de pendunculi de culoare alba, rosie sau violet.

Bulbii si rizomii tuberculari ai acestei plante sunt parti otravitoare si pot provoca intoxicatii ce se manifesta prin crampe, ameteli, tulburari circulatorii.  

8. Azaleea (Rhododendron)Pe cat de incantatoare este Azaleea pe atat este de periculoasa in cazul in care frunzele sunt inghitite. Simptomele intoxicatiei cu frunze de azalee pornesc de la voma, salivatie excesiva, umezirea exagerata a ochilor si a nasului, dureri abdominale, probleme respiratorii, paralizia mainilor si picioarelor si intr-un final coma care duce la deces.

9. Steaua Craciunului (Euphorbia pulcherrima)
Persoanele care au inghitit frunze din aceasta planta s-au plans ca au suferit de diaree si de eruptii pe piele. In unele cazuri, persoanele care au atins frunzele si pe urma au dus mainile la ochi au suferit de tulburari de vedere temporare.

In cele mai multe din cazuri, pacientii care s-au prezentat la doctori din cauza intoxicatiei cu aceasta planta sunt copii.

10. Dieffenbachia (Dieffenbachia)
Aceasta planta originara din padurile tropicale si-a gasit loc in casele multor romani. Are frunze mari, ovale, alungite, de culoare verde cu pete albe.

Printre cele mai intalnite simptome in cazul intoxicatiei gasim incapacitatea de articulare a cuvintelor, greata, voma si ameteala.

11. Leandrul (Nerium oleander)
Si frumosul leandru este foarte toxic. Bineinteles, in cazul in care este inghitit. In general copiii sunt cei care cad prada tentatiei de a gusta un pic din arbustul cu flori albe, roz sau rosii. Simptomele intoxicatiei sunt: diaree si deshidratare rapida, palpitatii ale inimii, lesin, puls scazut, care intr-un final duc la coma si chiar deces. 

Tratamentele Vraciului Plante Toxice

Plantele medicinale trebuie folosite cu prudenta, efectul lor terapeutic se poate transforma in otrava, daca nu stim doza optima
    Desi tratamentele traditionale sunt extrem de utile, nu intotdeauna tot ce e natural este bun si sigur. si plantele de leac pot fi daunatoare, daca se adminsitreaza in doza gresita, la fel ca medicamentele. in cazul prezentei mai multor afectiuni, s-ar putea ca planta care trateaza o boala sa o inrautateasca pe alta. Aproape orice se gaseste in natura poate deveni toxic, daca este asociat cu plante cu care nu face casa buna sau in combinatie cu medicamente, fara sfatul medicului. De asemenea, poate deveni periculoasa folosirea altor parti ale plantei decat cele cunoscute ca avand efecte terapeutice. Iata ce trebuie sa stim despre modul de administrare a remediilor naturiste pe baza de plante medicinale.
  • Rostopasca produce ameteli
    Chiar daca sunt folosite cu succes de mii de ani ca remedii medicinale, unele contin elemente toxice, iritante, de aceea e bine sa fie evitate sau administrate cu prudenta. Altele sunt cunoscute de toata lumea ca fiind otravitoare, dar au fost considerate dintotdeauna ca fiind de-a dreptul miraculoase. E bine, asadar, ca inainte de a le utiliza sa consultati un specialist care va stabili doza folositoare din planta care ajuta la sanatate. Dintre speciile cu toxicitate ridicata, arnica, administrata in supradoza, poate provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, paralizeaza centrii nervosi. Doza terapeutica de degetel rosu este foarte apropiata de doza toxica. De aceea, trebuie sa fim foarte atenti la supradozare, care inseamna tulburari digestive, tulburari de ritm cardiac. Rostopasca, administrata in doze mari, produce vertij, voma, senzatie de sete, convulsii. Intoxicatia cu ciumafaie inseamna inrosirea pielii, uscarea gurii, cresterea pulsului, dilatarea pupilei si, intr-un stadiu mai avansat, halucinatii si reactii psihomotorii anormale.
  • Pelinul ajuta stomacul, dar e toxic
    Dracila sau lemnul galben ingerata in cantitati mari duce la greata, varsaturi, parestezii, insuficienta respiratorie, cresterea tensiunii arteriale, convulsii. Lacramioara este extrem de toxica, de aceea autoterapia este contraindicata. Infuzia, maceratul si tinctura se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afectiunilor cardiace, a migrenelor de natura nervoasa, a nevralgiilor si ametelilor, avand totodata si efecte diuretice. Pelinul e o planta aparent nepericuloasa, sub forma de infuzie are efecte benefice in diverse afectiuni cum ar fi gastritele cronice, biliare si chiar in caz de gripa. in doze mari, pelinul este toxic, provocand tremur si convulsii, apoi o stare de stupoare, apoi, coma. Brandusa de toamna contine in toate partile ei o toxina care are efect dupa doua pana la sase ore, simptomele de intoxicatie manifestandu-se prin senzatie arsuri la nivelul gurii, greutati de deglutitie, senzatie de voma, varsaturi si diaree cu sange, la copii chiar paralizia centrului respirator.
  • Nu orice vasc e bun
    Sulfina determina prin supradozare hemoragii. Tataneasa poate provoca paralizie centrala sau leziuni hepatice severe in cazul administrarii zilnice de ceai sau capsule de tataneasa. Vascul, util in tratamentul hipertensiunii arteriale, contine si principii cu actiune toxica asupra inimii si un toxic respirator. Toxicitatea cea mai pronuntata o are vascul care paraziteaza artarul, frasinul si salcimul, mai putin toxic fiind viscul care creste pe mar si par. Cinci, sase fructe ale matragunei pot fi fatale pentru om. Intoxicatiile se manifesta prin uscarea gurii si a faringelui, urmate de senzatia de sete puternica. Pupila se dilata si devine insensibila la lumina. Ruscuta de primavara, utilizata in doze mai mari de 1 gram poate induce accelerarea batailor inimii. Alcaloizii din maselarita se folosesc in diferite produse farmaceutice, precis dozate, ca antispastic al musculaturii netede. Dar poate determina intoxicatii, manifestate prin prin uscarea gurii si sete puternica.
  • Prea multa ceapa duce la tahicardie
    Radacinile de spanz sunt recomandate pentru actiunea lor cardiotonica, dar numai sub supraveghere medicala. Intreaga planta este toxica, iar in cazul intoxicatiilor accidentale, apar salivatia excesiva, greata, varsaturile repetate, dificultati la inghitire, colici abdominale, diaree, ameteli, senzatie de greutate exagerata a capului, sughituri, tremuraturi. Fasolea, consumata timp indelungat, conduce uneori la aparitia durerilor de picioare si la periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastai de fasole, recomandat bolnavilor de diabet zaharat, reduce nivelul zaharului dar afecteaza si vederea pacientului. Bostanul si dovleceii contin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor, iar folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. Consumul de bostan este contraindicat in gastrite, ulcer si in formele grave de diabet zaharat. Branza de vaci se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la rinichi. Cartofii, in cantitati mari, nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate sexuala crescuta. Prea multa ceapa duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, ulcer stomacal si duodenal.
  • Morcovul otraveste fumatorii
    Ciocolata nu e buna pentru cei cu afectiuni hepatice. Compotul de caise nu e recomandat in cazul persoanelor cu afectiuni stomacale. Curmalele sunt contraindicate in bolile sistemului digestiv. Drojdia regleaza metabolismul, e un izvor de vitamine. Dar, folosita in exces, dauneaza bolnavilor de hipertensiune si celor cu afectiuni ale tractului digestiv. Hreanul irita mucoasa tractului digestiv. Laptele rece deregleaza digestia, trebuie incalzit, baut pe nemancate, cu inghitituri mici, tinandu-l cat mai mult timp in gura, eventual consumat cu paiul. Lactatele, inclusiv smantana, sunt interzise celor cu afectiuni hepatice. Margarina deregleaza si schimba structura membranelor celulare, conducand la cresterea colesterolului, diabet si infarct miocardic. Mararul folosit timp indelungat si in cantitati mari duce la slabirea vederii si a apetitului sexual la barbati. Menta in exces impiedica femeile sa ramana insarcinate. Morcovul poate fi o otrava pentru fumatori, inlesnind aparitia cancerului. Nucile mancate in cantitati mari provoaca constipatii, spasme ale vaselor sanguine din creier si dureri de cap.
  • Rodiile inrautatesc vederea
    Painea de graham previne constipatia si asigura multe vitamine organismului. Dar grahamul contine coji de grau, care este stropit de cateva ori pe an cu substante chimice. Pepenele galben nu e bun mamelor care alapteaza, persoanelor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer stomacal, dizenterie, diaree. Rodiile inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare si slabiciune. Rosiile nu se recomanda in cazuri de astm bronsic, menstre dureroase, boli ginecologice, litiaza renala. Scortisoara nu este buna pentru femeile insarcinate si cei afectati de epuizare nervoasa. Semintele de floarea-soarelui consumate in exces pot provoca leucoree. Sucul de sfecla rosie proaspat ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasmul vaselor sanguine. Se recomanda sa fie consumat la doua ore dupa stoarcere, si in amestec cu alte sucuri (morcovi, mere, varza). Prea mult usturoi irita mucoasa tractului digestiv, inhiba centrul respiratiei si provoaca uneori diaree si voma. Vinetele contin o substanta otravitoare, solanina, care se anihileaza daca, inainte de preparare, legumele se tin cateva minute in apa clocotita.
  • Aspirina scade imunitatea
    Vitamina A, in doze mari, duce la caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea lui. Mai mult de 1,5 l de sucuri acifulate pe saptamana duce la diminuarea rezervelor de calciu, dezvoltarea bolilor cardio-vasculare, dereglari ale somnului, stres. Ceaiul verde previne cancerul, scade colesterolul, intareste peretii vaselor sanguine, incetineste procesele de imbatranire. Dar este contraindicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Aspirina, inghitita zilnic, actioneaza uneori ca alcoolul, ducand la imbolnavirea ficatului si scaderea auzului, scaderea imunitatii. Aspirina poate fi inlocuita cu ceai din coaja de salcie. Marul lupului, cu efecte spectaculoase in tratarea cancerului de colon, este totusi o planta toxica care produce scaderea poftei de mancare; stari de greata, varaturi, scaune diareice, inflamatia rinichilor, urinari sangvinolente, tulburari circulatorii.

  • Partile rele ale plantelor medicinale
Omag - toate partile plantei
Ruscuta de primavara - partile aeriene ale plantei
Castan salbatic - semintele
Marul lupului - in special fructele si semintele
Arnica - toate partile plantei
Pelinul - partile aeriene
Rodul pamantului - toate partile plantei
Pochivnic, Piperul lupului - planta intreaga
Matraguna - toata planta
Dracila - scoarta tulpinii si a radacinii
Mutatoare - radacini si fructe
Captalan - frunzele
Cimisir - frunzele
Rostopasca - toata planta
Cucuta de apa - intreaga planta
Cornul secarei - planta intreaga
Brandusa de toamna - toate partile, in special bulbii si semintele
Cucuta - toate partile
Lacramioara - toata planta
Iarba fiarelor - intreaga planta
Tulichina - scoarta si fructele
Nemtisor de cimp - partile aeriene
Degetel - partile aeriene
Feriga - rizomii si partile aeriene
Iedera (Hedera helisc) - fructele, in special
Spanz - rizomii si radacinile
Hamei - conurile
Pojarnita sau sunatoarea - partile aeriene inflorite
Podbalul - partile aeriene
Saschii - partile aeriene
Mac - partile aeriene, exceptand semintele mature
Ciubotica cucului - specia de cultura
Ricin - semintele si uleiul
Soc - scoarta
Stirigoaie - toata planta
Calin - fructele
Visc - viscul recoltat de pe plop
Angelica - fructele si partile aeriene
Untul pamantului - radacina
Nuc - coaja fructului.  

miercuri, 23 decembrie 2015

Tratamentele Vraciului Matraguna magica 3.

Prezentare. Mătrăguna este o erbacee puternică, înaltă de 1,5 metri, perenă. Aparţine familiei solanaceelor. Rădăcinile sunt ramificate și bine ancorate în sol. Partea aeriană a mătrăgunei este o tufă impresionantă. Mătrăguna înflorește în lunile iulie și august. Florile sunt brune, violete, roșcate, iar în interior sunt gălbui. Fructele sunt modeste, niște bobiţe sferice, negre. Mătrăguna crește în flora spontană de pe tot cuprinsul ţării – la marginea pădurilor, în luminișuri, în tufărișuri, în zone cu arbuști.
Mătrăguna poate fi întâlnită și sub formă cultivată, preparatele și extractele din această plantă fiind întrebuinţate nu numai în terapii tradiţionale sau în medicină, ci și în industria farmaceutică.
Substanţe active importante: atropină, scopolamină, beladonină – care sunt niște alcaloizi. De fapt, în totalitatea ei, această plantă conţine, în cantitate mare, alcaloizi, care sunt puternic toxici, foarte otrăvitori.
Întrebuinţări. Mătrăguna este o plantă medicinală importantă, având acţiune antispastică, antiasmatică, vasodilatantă. Se folosește în tratamente privind buna funcţionare a căilor biliare și urinare, astmul bronșic, ulcerul gastric și duodenal, boala lui Parkinson. Este utilizată și în tratarea bolilor cardio-vasculare, precum și în oftalmologie. Toate extractele din această plantă acţionează în mod radical asupra sistemului nervos.
Utilizarea mătrăgunei, a extractelor sau a oricărui preparat pe bază de mătrăgună poate fi mortală fără îndrumarea medicului. De aceea, mătrăguna nu se va utiliza decât așa cum se prescrie și se administrează orice medicament periculos, adică în condiţii de maximă securitate.

Tratamentele Vraciului Matraguna magica .2

Factorul curativ: radacina, frunzele
Afectiuni pentru care se recomanda: astm, bronsite astmatiforme, stari de greata.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Matraguna (lat. Atropa belladona).
Scurta descriere:
Planta robusta, inalta pana la 2 m, lemnoasa la baza si bogat ramificata, matraguna creste in padurile umbroase, in poieni si in padurile de fag din regiunile muntoase. Are radacini groase, tulpina aeriana, ramificata, de culoare verzuie, are frunze ovale si mari, la baza, in timp ce cele superioare sunt dispuse cate doua la un loc. Florile sunt solitare, dedesubtul frunzelor si hermafrodite. Acestea atarna ca niste clopotei. Florile sunt de culoare brun-violeta sau roscata la exterior si brun-galbuie cu vinisoare violete la interior. Fructul este o baca ce ajunge la maturitate de marimea unei cirese, avand culoarea neagra lucioasa.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaliozi cu nucleu troptanic, l-hiosciamina si belaradina cu nucleu pirolidinic.
Inhiba terminatiile nervoase parasimpatice, excita sistemul nervos central, accelereaza ritumul cardiac, provoaca midriaza, dilata bronhiile, diminueaza secretiile si peristaltismul intestinal.

Recomandari:

Pulbere de frunze
Se administreaza in pilule (0,05 odata si 0,30 gr in 24 de ore) in astm, bronsite astmatiforme, ca antispastic intestinal, pentru a scadea secretiile digestive si ca antivomitiv.

Preparare

Se achizitioneaza din farmacii.

Tratamentele Vraciului Magia matragunei

MATRAGUNA

Denumire stiintifica: Atropa belladonna

Denumiri populare:

cinstita, cireasa codrului, cireasa lupului, doamna codrului, doamna mare, floarea codrului, floarea cucului, gugatai, iarba codrului, iarba lupului, imparateasa buruienilor, matragona, nadragula, poplau, tilidonie., 

Afectiuni:

astm bronsic; fisuri anale
dureri nevralgice
fisura sanilor
ulcere varicoase

Mod de intrebuintare:

Tinctura (in tratarea astmului bronsic): 20 g rizom maruntit, macerat in 100 ml alcool, timp de 8 zile. Se iau 15-20 de picaturi de 2-3 ori pe zi.

Tratamentele Vraciului -Matraguna planta magica

Denumire şi istoric: Atropa belladona din Familia Solanaceea. Mătrăguna este una dintre plantele mult întrebuinţate încă din Antichitate, Teofrast - părintele botanicii - descriind-o în botanica sa farmaceutică ca pe o specie spontană de la care se foloseau rădăcinile. În popor, mătrăguna mai este cunoscută şi sub numele decinstită, cireaşa codrului, cireaşa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, floarea-cucului, gugţâi, iarba-codrului, iarba-lupului, împărăteasa buruienilor, nădrăgulă, paplău sau ţilidonie. Din aceeaşi familie mai fac parte ciumăfaia şi măselariţa.
Descriere: Mătrăguna este o plantă perenă erbacee, viguroasă. Ea are rădăcini lungi de 35-45 cm şi groase de 2,5-4 cm, de culoare galben-brună la exterior şi cenuşie albicioasă la interior. Tulpina plantei este solitară în primul an şi săracă în ramificaţii. În anul următor planta formează o tufă viguroasă, compusă din mai multe tulpini înalte de 1-1,5 metri şi groase de 1,5-2 cm, ramificate la bază, de culoare verde violacee, mai intensă la bază.
Frunzele au formă eliptică, de mărime ce variază între 8-15 cm lungime şi 4-8 cm lăţime, iar peţiolul este lung de 1-3 cm.
Florile de mătrăgună cresc solitare la subsuoara frunzelor, la punctele de ramificare a tulpinii. Ele au la exterior culoare brună-violetă sau brună-roşiatică, iar în interior gălbuie, cu nervuri purpurii-violete. Înflorirea şi fructificarea sunt eşalonate: pe aceeaşi plantă se pot găsi la un moment dat butoni florali, flori, fructe imature şi fructe mature. Planta înfloreşte din iunie până în august-septembrie.
Fructul mătrăgunei
 este o bacă aproape sferică, puţin turtită, cu diametrul de 1,5 cm, de culoare verde la început şi neagră lucioasă la maturitate. În fruct se găsesc numeroase seminţe brune, ovale, cu diametrul de circa 2 mm.
În tradiţia populară frunzele de mătrăgună erau unse cu grăsime şi se puneau pe umflături. Cei care aveau friguri se legau la cap cu aceste frunze. De asemenea, cu frunze aprinse se trata tusea. Rădăcina plămădită se folosea contra reumatismului, ori se făceau băi cu ea.
Mătrăguna este întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace.
Acţiune farmaceutică: Preparatele de mătrăgună îşi datorează activitatea farmaceutică îndeosebi prezenţei atropinei, un alcaloid găsit în frunzele şi rădăcinile plantei. În frunzele proaspete atropina se află în cantităţi minime, dar se formează în timp mai ales la uscare. În rădăcini sunt cele mai multe.
Atropina are o acţiune anticolinergică, fiind folosită îndeosebi împotriva spasmelor. În plus, prin acţiunea lor, preparatele din mătrăgună influenţează variabil toate organele şi sistemele a căror funcţionare se află sub dominaţia sistemului parasimpatic, şi anume: dilată pupilele (midriază), micşorează secreţia salivară, gastrică şi sudorifică, micşorează spasmele tonice de natură vagotonică şi dilată bronhiolele, permiţând o mai bună ventilare pulmonară.
Mătrăguna are şi acţiune inhibitoare asupra terminaţiilor nervoase parasimpatice, dar şi o acţiune excitantă asupra sistemului nervos central, accelerând ritmul cardiac şi diminuând peristalmul şi secreţiile intestinale.
Datorită conţinutului în alcaloizi mătrăguna este folosită pentru calmarea spasmelor, ca antiasmatic şi parasimptolitic.

Planta se poate folosi în următoarele afecţiuni, în ordinea utilităţii lor: hiperclorhidrie, sialoree, hiperhidroză, spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, în tratamentul simptomatic al parkinsonismului post-encefalic, în colici hepatice, enterocolite spastice, hipersecreţii digestive şi bronhice, nefrite saturniene, în diskinezi biliare, colite, astm bronşic. Sunt indicate ca antidot al pilocarpinei, eserinei şi nicotinei, precum şi în otrăvirile cu ciuperci.
Atenţionări: Fructele de mătrăgună seamănă cu cele de afin, motiv pentru care deseori s-au întâmplat accidente atunci când au fost confundate cu acestea. Alcaloizii din fructele cu gust dulceag şi greţos îi înnebunesc pe cei care mănâncă, atraşi şi de strălucirea lor aparte. Mătrăguna este o plantă otrăvitoare, iar datorită toxicităţii ei planta nu se consumă ca atare, ci se prepară numai farmaceutic.
Mătrăguna este contraindicată în cazurile de fibrilaţie atrială, glaucom, hiposecreţie gastrică, hipotonie vezicală, ileus paralitic şi hipogalactic.
Moduri de folosire: Mod de administrare: 0,05-0,3g la 24 ore, doza maximă fiind de 0,2 g pentru o administrare şi de 0,6 g pentru 24 ore.
Frunzele de mătrăgună intră în componenţa unor amestecuri utilizate sub formă de ţigări antiastmatice.
De asemenea se mai foloseşte sub formă de tinctură. Aceasta se prepară din 50 g frunze la 500 ml alcool de 70 grade. Se vor lua câte 5-10 picături ca anticolinergic, folosit ca antispastic. Se va folosi numai la indicaţia şi sub supravegherea medicală.
Din mătrăgună se prepară şi un remediu homeopat foarte cunoscut numit Belladonna. Medicii specialişti în homeopatie recomandă acest remediu bolnavilor cu febră mare, eventual cu delir, care începe brusc; în cazurile de senzaţii de piele uscată care arde, faţă roşie şi lipsă de sete asociată cu febră. Nu în ultimul rând remediul se mai recomandă în cazul sensibilităţii crescute la lumină, a pupilelor dilatate şi a durerilor pulsatile, îndeosebi în zona capului.

Tratamentele Vraciului Ce se tine ascuns de catre medicina moderna

O echipă de cercetători canadieni, condusă de dr. G. C. Willis, a descoperit că bolile de inimă sunt provocate de forme ascunse de scorbut cronic și se pot vindeca cu doze mari de vitamina C. Fără operații pe cord și tratamente cu medicamente costisitoare, cu efecte secundare devastatoare în plan organic. Dar procedeul de vindecare a bolilor cardiovasculare cu vitamina C nu este agreat de instituțiile medicale și de industria farmaceutică, care câștigă miliarde de dolari din operații și din medicamentele ce se folosesc în terapii alopate pentru diverse bolii cardiace.
Dr. Linus Pauling, laureat al premiului Nobel
Dr. Linus Pauling, laureat al premiului Nobel

Miracolul vindecării bolilor cardiovasculare

Descoperirea cercetătorilor canadieni a fost confirmată la sfârșitul anilor ’80 de către doctorul Linus Pauling, laureat al premiului Nobel, cel mai renumit om de știință al vremii sale. Terapia concepută de dr. Pauling include vitamina C, cu adaos de lizină (aminoacid cu calități nutritive, existent în majoritatea proteinelor vegetale și animale) și funcționează ireproșabil, vindecând boli ale inimii despre care se credea că erau incurabile. Prin terapia dr. Pauling se înregistrează adevărate miracole ale vindecării afecțiunilor coronare.
Potrivit statisticii realizată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în fiecare an se înregistrează peste 55 milioane decese cauzate de boli cardiovasculare. În acest sens, instituțiile medicale și industria medicamentelor și-au dat mâna pentru împuținarea discretă a populației planetei noastre. A se consulta și articole apărute în JP, intitulate Chimistul Shane Ellison: “Se pare că toate medicamentele sunt farbricate pentru a reduce populația”; Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil – potrivit declarației savantului Richard J. Roberts, laureat al premiului Nobel pentru medicină; Dr. Leonard Coldwell: Cancerul poate fi videcat în câteva săptămâni.
Dacă luăm în calcul statistica realizată de OMS privitoare la decesele anuale provocate de boli coronariene, de la descoperirea făcută în anii ’50 de cercetătorii canadieni au murit miliarde de pământeni de boli cardiovasculare, ce putea fi vindecate cu vitamina C, de a căror experiență profesională ar fi putut benefica omenirea. Decesele în urma bolilor de inimă, cauzate de scorbutul cronic, ar putea fi evitate prin simplă cură cu vitamină C.
Ceea ce se ascunde pacienților este faptul că operațiile pe cord deschis eșuează în proporție 40-50% dintre cazuri, întrucât boala reapare imediat după operație. Rezolvarea sigură și eficientă a celor mai cunoscute boli ale inimii, constă în administrarea zilnică a unei doze de 6.000 – 10.000 mg vitamină C.
Dr. Sidney Bush
Dr. Sidney Bush
Se știa demult că deficiența vitaminei C în organism slăbește arterele umane prin formarea plăcilor de aterom (infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă), care împiedică circulația sanguină. Dr. Pauling și echipa sa au constatat că în urma depunerii plăcilor de aterom în interiorul arterelor, are loc deseori o ruptură a unei artere slăbite și rezultă cheaguri de sânge, ce duc la atac de cord sau infarct.
Scorbutul cronic, responsabil cu bolile cardiace, a fost confirmat și prin cardio-retinometrie și a fost vindecat prin doze zilnice de vitamina C, de către dr. Sidney Bush, din Marea Britanie. Dr. Sidney Bush a observat că plăcile de aterom se reduc și dispar în urma unor doze zilnice de până la 10.000 mg vitamina C. Pe baza acestor observații, a elaborat o nouă metodă de diagnosticare a bolilor coronare, denumită cardio-retinometrie. ”Vascularizarea pericorneală demonstrează că toți oamenii sunt la un moment dat afectați de scorbut, majoritatea suferind de această afecțiune aproape tot timpul. Forma subclinică cronică, necunoscută pe scară largă, poate fi diagnosticată și vindecată de optometriștri, folosind imaginile arteriale retinale electronice secvențiale și cantități variabile de vitamina C, asociată cu unele elemente nutritive” – subliniat dr. Sidney Bush. (Sursa: Nexus new times magazine – science & alternative news).
Operațiile pe cord deschis pot fi înlocuite cu o terapie cu vitamina C, fără consecințe traumatice și risc deces a pacienților.
Operațiile pe cord deschis pot fi înlocuite cu o terapie cu vitamina C, fără consecințe traumatice și risc deces a pacienților.
Prin contribuția unor cercetători de avangardă în domeniul medical, a fost deschisă o cale sigură și eficientă ca bolile de inimă să fie vindecate prin mijloacele medicinii alternative, fără operații care să pună viața pacienților în pericol și fără tratamente costisitoare cu medicamente de sinteză, care au efecte secundare distrugătoare asupra organelor din corpul uman. În concluzie, pentru a ține departe de noi bolile cardiovasculare, aste indicat să consumăm zilnic fructe citrice, bogate în vitamina C.
Medicamente pentru uzul populației
Medicamente
Conform unei statistici interne, în România se vând în proporție de circa 60% medicamente contrafăcute, având substanța activă doar cel mult 1%, restul fiind surogat toxic pentru sănătatea omului. În paralel, în farmacii sunt puse în vânzare și medicamente interzise de Uniunea Europeană din cauză că sunt cancerigene, cu potențial letal. De ce parlamentarii români nu iau măsuri corespunzătoare pentru oprirea acestui flagel? Se vede treaba că grosul politicienilor noștri sunt lipsiți de scaun la cap, cum se spune în popor, și sunt interesați numai de scaunul de sub șezut