Denumire şi istoric: Atropa belladona din Familia Solanaceea. Mătrăguna este una dintre plantele mult întrebuinţate încă din Antichitate, Teofrast - părintele botanicii - descriind-o în botanica sa farmaceutică ca pe o specie spontană de la care se foloseau rădăcinile. În popor, mătrăguna mai este cunoscută şi sub numele decinstită, cireaşa codrului, cireaşa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, floarea-cucului, gugţâi, iarba-codrului, iarba-lupului, împărăteasa buruienilor, nădrăgulă, paplău sau ţilidonie. Din aceeaşi familie mai fac parte ciumăfaia şi măselariţa.
Descriere: Mătrăguna este o plantă perenă erbacee, viguroasă. Ea are rădăcini lungi de 35-45 cm şi groase de 2,5-4 cm, de culoare galben-brună la exterior şi cenuşie albicioasă la interior. Tulpina plantei este solitară în primul an şi săracă în ramificaţii. În anul următor planta formează o tufă viguroasă, compusă din mai multe tulpini înalte de 1-1,5 metri şi groase de 1,5-2 cm, ramificate la bază, de culoare verde violacee, mai intensă la bază.
Frunzele au formă eliptică, de mărime ce variază între 8-15 cm lungime şi 4-8 cm lăţime, iar peţiolul este lung de 1-3 cm.
Florile de mătrăgună cresc solitare la subsuoara frunzelor, la punctele de ramificare a tulpinii. Ele au la exterior culoare brună-violetă sau brună-roşiatică, iar în interior gălbuie, cu nervuri purpurii-violete. Înflorirea şi fructificarea sunt eşalonate: pe aceeaşi plantă se pot găsi la un moment dat butoni florali, flori, fructe imature şi fructe mature. Planta înfloreşte din iunie până în august-septembrie.
Fructul mătrăgunei este o bacă aproape sferică, puţin turtită, cu diametrul de 1,5 cm, de culoare verde la început şi neagră lucioasă la maturitate. În fruct se găsesc numeroase seminţe brune, ovale, cu diametrul de circa 2 mm.
Frunzele au formă eliptică, de mărime ce variază între 8-15 cm lungime şi 4-8 cm lăţime, iar peţiolul este lung de 1-3 cm.
Florile de mătrăgună cresc solitare la subsuoara frunzelor, la punctele de ramificare a tulpinii. Ele au la exterior culoare brună-violetă sau brună-roşiatică, iar în interior gălbuie, cu nervuri purpurii-violete. Înflorirea şi fructificarea sunt eşalonate: pe aceeaşi plantă se pot găsi la un moment dat butoni florali, flori, fructe imature şi fructe mature. Planta înfloreşte din iunie până în august-septembrie.
Fructul mătrăgunei este o bacă aproape sferică, puţin turtită, cu diametrul de 1,5 cm, de culoare verde la început şi neagră lucioasă la maturitate. În fruct se găsesc numeroase seminţe brune, ovale, cu diametrul de circa 2 mm.
În tradiţia populară frunzele de mătrăgună erau unse cu grăsime şi se puneau pe umflături. Cei care aveau friguri se legau la cap cu aceste frunze. De asemenea, cu frunze aprinse se trata tusea. Rădăcina plămădită se folosea contra reumatismului, ori se făceau băi cu ea.
Mătrăguna este întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace.
Mătrăguna este întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace.
Acţiune farmaceutică: Preparatele de mătrăgună îşi datorează activitatea farmaceutică îndeosebi prezenţei atropinei, un alcaloid găsit în frunzele şi rădăcinile plantei. În frunzele proaspete atropina se află în cantităţi minime, dar se formează în timp mai ales la uscare. În rădăcini sunt cele mai multe.
Atropina are o acţiune anticolinergică, fiind folosită îndeosebi împotriva spasmelor. În plus, prin acţiunea lor, preparatele din mătrăgună influenţează variabil toate organele şi sistemele a căror funcţionare se află sub dominaţia sistemului parasimpatic, şi anume: dilată pupilele (midriază), micşorează secreţia salivară, gastrică şi sudorifică, micşorează spasmele tonice de natură vagotonică şi dilată bronhiolele, permiţând o mai bună ventilare pulmonară.
Mătrăguna are şi acţiune inhibitoare asupra terminaţiilor nervoase parasimpatice, dar şi o acţiune excitantă asupra sistemului nervos central, accelerând ritmul cardiac şi diminuând peristalmul şi secreţiile intestinale.
Datorită conţinutului în alcaloizi mătrăguna este folosită pentru calmarea spasmelor, ca antiasmatic şi parasimptolitic.
Planta se poate folosi în următoarele afecţiuni, în ordinea utilităţii lor: hiperclorhidrie, sialoree, hiperhidroză, spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, în tratamentul simptomatic al parkinsonismului post-encefalic, în colici hepatice, enterocolite spastice, hipersecreţii digestive şi bronhice, nefrite saturniene, în diskinezi biliare, colite, astm bronşic. Sunt indicate ca antidot al pilocarpinei, eserinei şi nicotinei, precum şi în otrăvirile cu ciuperci.
Atropina are o acţiune anticolinergică, fiind folosită îndeosebi împotriva spasmelor. În plus, prin acţiunea lor, preparatele din mătrăgună influenţează variabil toate organele şi sistemele a căror funcţionare se află sub dominaţia sistemului parasimpatic, şi anume: dilată pupilele (midriază), micşorează secreţia salivară, gastrică şi sudorifică, micşorează spasmele tonice de natură vagotonică şi dilată bronhiolele, permiţând o mai bună ventilare pulmonară.
Mătrăguna are şi acţiune inhibitoare asupra terminaţiilor nervoase parasimpatice, dar şi o acţiune excitantă asupra sistemului nervos central, accelerând ritmul cardiac şi diminuând peristalmul şi secreţiile intestinale.
Datorită conţinutului în alcaloizi mătrăguna este folosită pentru calmarea spasmelor, ca antiasmatic şi parasimptolitic.
Planta se poate folosi în următoarele afecţiuni, în ordinea utilităţii lor: hiperclorhidrie, sialoree, hiperhidroză, spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, în tratamentul simptomatic al parkinsonismului post-encefalic, în colici hepatice, enterocolite spastice, hipersecreţii digestive şi bronhice, nefrite saturniene, în diskinezi biliare, colite, astm bronşic. Sunt indicate ca antidot al pilocarpinei, eserinei şi nicotinei, precum şi în otrăvirile cu ciuperci.
Atenţionări: Fructele de mătrăgună seamănă cu cele de afin, motiv pentru care deseori s-au întâmplat accidente atunci când au fost confundate cu acestea. Alcaloizii din fructele cu gust dulceag şi greţos îi înnebunesc pe cei care mănâncă, atraşi şi de strălucirea lor aparte. Mătrăguna este o plantă otrăvitoare, iar datorită toxicităţii ei planta nu se consumă ca atare, ci se prepară numai farmaceutic.
Mătrăguna este contraindicată în cazurile de fibrilaţie atrială, glaucom, hiposecreţie gastrică, hipotonie vezicală, ileus paralitic şi hipogalactic.
Mătrăguna este contraindicată în cazurile de fibrilaţie atrială, glaucom, hiposecreţie gastrică, hipotonie vezicală, ileus paralitic şi hipogalactic.
Moduri de folosire: Mod de administrare: 0,05-0,3g la 24 ore, doza maximă fiind de 0,2 g pentru o administrare şi de 0,6 g pentru 24 ore.
Frunzele de mătrăgună intră în componenţa unor amestecuri utilizate sub formă de ţigări antiastmatice.
De asemenea se mai foloseşte sub formă de tinctură. Aceasta se prepară din 50 g frunze la 500 ml alcool de 70 grade. Se vor lua câte 5-10 picături ca anticolinergic, folosit ca antispastic. Se va folosi numai la indicaţia şi sub supravegherea medicală.
Din mătrăgună se prepară şi un remediu homeopat foarte cunoscut numit Belladonna. Medicii specialişti în homeopatie recomandă acest remediu bolnavilor cu febră mare, eventual cu delir, care începe brusc; în cazurile de senzaţii de piele uscată care arde, faţă roşie şi lipsă de sete asociată cu febră. Nu în ultimul rând remediul se mai recomandă în cazul sensibilităţii crescute la lumină, a pupilelor dilatate şi a durerilor pulsatile, îndeosebi în zona capului.
Frunzele de mătrăgună intră în componenţa unor amestecuri utilizate sub formă de ţigări antiastmatice.
De asemenea se mai foloseşte sub formă de tinctură. Aceasta se prepară din 50 g frunze la 500 ml alcool de 70 grade. Se vor lua câte 5-10 picături ca anticolinergic, folosit ca antispastic. Se va folosi numai la indicaţia şi sub supravegherea medicală.
Din mătrăgună se prepară şi un remediu homeopat foarte cunoscut numit Belladonna. Medicii specialişti în homeopatie recomandă acest remediu bolnavilor cu febră mare, eventual cu delir, care începe brusc; în cazurile de senzaţii de piele uscată care arde, faţă roşie şi lipsă de sete asociată cu febră. Nu în ultimul rând remediul se mai recomandă în cazul sensibilităţii crescute la lumină, a pupilelor dilatate şi a durerilor pulsatile, îndeosebi în zona capului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu